Pietre În Alb - Luna Amara

Vreau s-aprind

Ultimul meu mal când nu mai simt

Și luna-n ape negre ar tăcea

Să mă sting

Dus de valuri verzi în larg de mari

Singur cum eram când am venit

Am să trec

Că și cum pe albe foi închizi un cerc

Și mâna ta deprinde alt contur

Pot să iert

Sau pot să mint că pot să iert cumva

Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva

Toate pietrele albe adună uitare

Și tot ce e viu se stinge și moare

Neagră uitare acoperă urmă

Ești sânge și lut viată ta-i una

Ai putea

Să te minți că voi fi tot aici cumva

Dar știm atât de bine să uităm

Dacă vrei

Două pietre-n alb s-arunci nu să le iei

În gândul tău să nu mai fiu nimic

Voglio che si accendano

La mia ultima sponda quando non la sento più

E la luna nell'acqua nera tacerebbe

Fammi uscire

Preso da onde verdi in alto mare

Solo com'ero quando sono venuto

Io passo

Come chiudere un cerchio su fogli bianchi

E la tua mano assume un profilo diverso

posso perdonare

Oppure posso mentire dicendo che posso in qualche modo perdonare

Quando tutto ciò che era mio sarà di qualcun altro

Tutte le pietre bianche raccolgono l'oblio

E tutto ciò che è vivo esce e muore

La nera dimenticanza copre la traccia

Sei sangue e argilla, la tua vita è una

Potresti

Mentimi che sarò qui in qualche modo

Ma sappiamo così bene da dimenticare

Se vuoi

Non lanciare due pietre bianche contro te stesso

Non essere niente nella tua mente