Solitudine - Nwanda, Carbon

Da, frate!

E prea mult intuneric

Nu vezi?

Ha ha.

Un, doi, stâng, drept

Merg

Merg

Merg

Merg pe străzi pustii

Printre blocuri gri

Ca un zombie istovit de griji

La sfârșit de zi — noaptea s-aşterne

Majoritatea cade-n perne

Moartea dă semne ca drapelu' ce cade-n

E prea devreme să trimit rațiunea la somn

Aprind un pipon, orașu' doarme la unison

Oameni mulți, uniformi, cu mândria-n frunte

Nu le pun coarne, își pun singuri — unicorni

Gonesc după fericire, se hrănesc cu vise pe drum

Din nefericire, visele fut viața și clipa de-acum

Singur, cu cel divin, cupa de chin

Luna aprinsa la clipet deplin, surâde senin

Unicorni reapar, unii dorm și mi-e clar

Unii nu se trezesc din vis că somnu-i total

Zi de zi

Zi de zi

Iluzii deșarte, le știi

Și tu le știi că în loc să trăiești te amăgești

Și semnezi din mers certificatu' de deces

Cu ficatul mărit de la consum in exces

Capu' prăjit de stres

Cauzat de scopuri grotești indiferent cât de seci

Mori sigur

Mai trist ar fi să mori singur

Închid pleoapele când ceilalți se-nchină

Că mă dor ochii, de la prea multă lumină

Poate că-s vinovat ce vrea să scape de vină

Sau poate că-s obosit de la atâta rutină

Mărul cunoașterii — fructul meu preferat

Ieri un prost fericit, azi, înțelept deprimat

Sunt muritor și ador să cad în păcat

Da' stau cu ochii-n tavan, nu pot s-adorm împăcat

Mă bat cu pumnu-n piept cum că-s puternic

Dar aprind lumânări, mi-e frică de-ntuneric

Fiindcă atunci când noaptea se lasă

Demonii-mi bat la ușă, fantome aleargă prin casă

E frig da' nu-mi pasă, că sunt in pasă proastă

Și poa' să vina și doamna cu coasă

Să mă ia să mă urce în dric

Închid ochii și cad, da' nu în somn ci în trip

Aud coplote, şi devin liniștit

Realizez că n-am cum să mor, deja am murit

Aud coplote, şi devin liniștit

Realizez că n-am cum să mor, deja am murit

Sì fratello!

È troppo buio

Tu non vedi?

Ah ah.

Uno, due, sinistra, destra

andare

andare

andare

Cammino per le strade deserte

Tra i blocchi grigi

Come uno zombi senza preoccupazioni

Alla fine della giornata - scende la notte

La maggior parte cade nei cuscini

La morte mostra segni come una bandiera che cade

È troppo presto per addormentarsi

Accendendo una pipa, la città dorme all'unisono

Molte persone, in uniforme, con l'orgoglio sulla fronte

Non ci metto le corna, le metto su me stesso - unicorni

Inseguono la felicità, si nutrono di sogni sulla strada

Sfortunatamente, i sogni fottono la vita e il momento di adesso

Solo, con il divino, il calice del tormento

La luna si illuminò al battito di ciglia, lei sorrise serena

Riappaiono gli unicorni, un po' di sonno e mi è chiaro

Alcuni non si svegliano da un sogno che il sonno è totale

Quotidiano

Quotidiano

Vane illusioni, lo sai

E sai che invece di vivere, stai ingannando te stesso

E firmi il certificato di morte in movimento

Con fegato ingrossato da consumo eccessivo

Testa fritta stressata

Causato da scopi grotteschi, non importa quanto secco

Stai morendo di sicuro

Sarebbe più triste morire da soli

Chiudo le palpebre mentre gli altri si inchinano

Che i miei occhi mi fanno male per la troppa luce

Forse sono colpevole di aver tentato di scappare

O forse sono stanco di tanta routine

La mela della conoscenza - il mio frutto preferito

Ieri un pazzo felice, oggi un saggio depresso

Sono mortale e amo cadere nel peccato

Ma tengo gli occhi al soffitto, non riesco ad addormentarmi pacificamente

Mi prendo un pugno nel petto come se fossi forte

Ma accendo le candele, ho paura del buio

Perché quando scende la notte

I miei demoni bussano alla porta, i fantasmi corrono per casa

Fa freddo ma non mi interessa, sono di cattivo umore

E può venire anche la signora con la falce

Fammi salire sul recinto

Chiudo gli occhi e cado, ma non nel sonno ma nelle viscere

Sento folaghe e taccio

Mi rendo conto che non posso morire, sono già morto

Sento folaghe e taccio

Mi rendo conto che non posso morire, sono già morto