Înainte Să Ne Fi Născut - The Motans

Înainte să ne fi născut

Te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor

Dar sufletele noastre erau tinere

Și nu căzuseră niciodată pe pământ

Tot ce-am văzut până atunci era cerul

Așa că mi-ai ales albastrul

Gânduri lăsate prin vânt

Ca scrisorile în sticlă duse de val

Bătut de timp și cu inima frântă

Încă aștept să ajung în mal

Ai așteptat să-ți spun ce simt

Dar veșnicia n-are timp

Așa că am ales să te iubesc

Ca un simplu muritor de rând

Am crezut că voi muri de sete,

Așteptându-mi sufletul pereche

Dar noi ne-am promis

Că ne vom revedea, demult

Înainte să ne fi născut

Poate, poate, apusul de soare

E doar răsăritul văzut de la spate

Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi

Și vom învăța să fim fericiți

Admirând câte două răsărituri pe zi

Printre miliarde de lumini și oameni,

Știu că ai să-mi ieși acum în cale

Știu că ne vom regăsi odată

Doar sufletul o limbă are

Caut în viața mea un rost

În ochii tăi un adăpost

Pierdut în amintiri

În care încă nu am fost

Prima che nascessimo

Ti ho chiesto di scegliere il colore dei miei occhi

Ma le nostre anime erano giovani

E non erano mai caduti a terra

Tutto ciò che vedevo fino ad allora era il cielo

Quindi hai scelto il mio blu

Pensieri lasciati dal vento

Come le lettere nel bicchiere portate via dall'onda

Battuto dal tempo e con il cuore spezzato

Sto ancora aspettando di scendere a terra

Hai aspettato che ti dicessi come mi sentivo

Ma l'eternità non ha tempo

Quindi ho scelto di amarti

Come un comune mortale

pensavo di morire di sete,

Aspettando la mia anima gemella

Ma ci siamo ripromessi

Ci vediamo presto

Prima che nascessimo

Forse, forse, tramonto

È solo l'alba vista da dietro

Forse, forse, ci ritroveremo in un'altra vita

E impareremo ad essere felici

Ammirando due albe al giorno

Tra miliardi di luci e persone,

So che ora mi intrometterai

So che ci incontreremo di nuovo un giorno

Solo l'anima ha una lingua

Sto cercando uno scopo nella mia vita

Un rifugio nei tuoi occhi

Perso nei ricordi

Dove non sono stato ancora