Insomnii - Vlad Dobrescu, Deliric

Viaţa asta-i ca o cursă, da' nu din aia în care vii şi-alergi

Ci una d-aia în care prinzi şoareci

Tu consumă şi nu cerceta, bagă-te la rate până mori

Cu pupile dilatate, privind la televizor

Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit

Deja mă simt vinovat şi-ncă n-am făcut nimic

Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?

De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin

Să mă-ntrebe-ncotro mă duc şi de unde vin

Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?

Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă

Că mă doare capu', nu-mi pot duce gându' pân' la capăt

Sunt ameţit, da'-mi revin şi-ntreb

«De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?»

Nu-nteleg (nu-nțeleg) şi dac-aş întreba pe majoritatea

Nu s-ar crede parte din majoritate

Eu cu ce sunt altfel?

Şi atunci am realizat:

Printre ei sunt şi eu, suntem toţi vinovaţi

La un moment dat sigur o să ne ducem toţi dracu'

Şi singura veste buna e că nu mai e aşa mult

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Ştiu tavanu' ăsta pe de rost

Mânjit cu cenuşa umbrei arse de un lampadar anost

TV-ul stă închis, încă prinde-un singur post

Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos

Văd reluări cu «ce ar fi» şi «ce bine ar fi fost»

Şi «ce bine mă scoteam da' păcat că am fost prost»

Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină

Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă

Şi eu ţip da' nu m-aude nimeni, nu-s ca ei

Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei

Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă

De-aia-aştept să vină doamna ca să mi le coasă

Şi-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună

Că atunci pot spera că măcar e una bună

Şi-am impresia că voi sunteţi toţi băgaţi

Doar că nu putem să fim toţi hoţi bogaţi

Da, 'i un chin să vezi lumea prin ochii mei

Şi mă-nchin de ochii lor, să nu-i trezesc şi pe ei

Că am ochii deschişi, da' am şi insomnii

Că, odată trezit, nu mai poţi dormi, îţi zic!

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Noaptea nu pot dormi, am insomnii

Mă prind zorii, născocind teorii

Şi nu pot să-mi închid ochii

Mă simt ochit de-un om invizibil

Mă-ntreb cine-o fi

Să fie oare gabori ce m-au mirosit

Sau falşi predicatori, vorbind prostii

Sau profesorii la şcoală, minţind copii?

Sper că-ntr-o zi voi ştiï

Questa vita è come una gara, ma non quella in cui ti imbatti

Ma quello in cui catturi i topi

Si consuma e non si ricerca, si rateizza fino alla morte

Con pupille dilatate, guardando la TV

Ho altri in vista, un piano di fuga premuroso

Mi sento già in colpa e non ho ancora fatto niente

Hai davvero bisogno di così tante fotocamere?

Ogni volta che mi vedo per strada, prendono i miei dati dal bollettino

Chiedimi dove sto andando e da dove vengo

Divento insicuro su ciò che provo, cosa mi manca?

Penso di aver messo qualcosa nel cibo o nell'acqua

Che mi fa male la testa, non riesco a pensare fino alla fine

Ho le vertigini, ma tornerò e chiederò

"Perché dovrebbe comprare la mia anima quando posso averla direttamente da me?"

Non capisco (non capisco) e se chiedo alla maggioranza

Non penserebbero di essere parte della maggioranza

Con cos'altro sto?

E poi ho capito:

Io sono uno di loro, siamo tutti colpevoli

Ad un certo punto andremo tutti all'inferno

E l'unica buona notizia è che non è così lungo

Non riesco a dormire la notte, ho l'insonnia

Colgo l'alba, inventando teorie

E non posso chiudere gli occhi

Sento la vista di un uomo invisibile

Mi chiedo chi sia

Non riesco a dormire la notte, ho l'insonnia

Colgo l'alba, inventando teorie

E non posso chiudere gli occhi

Sento la vista di un uomo invisibile

Mi chiedo chi sia

Conosco questo soffitto a memoria

Macchiato con le ceneri dell'ombra bruciate da una lampada spenta

La TV è spenta, è ancora su una stazione

Lo giudico dal riflesso sul suo sudicio schermo

Vedo replay con "cosa sarebbe stato" e "quanto sarebbe stato bello"

E "come stavo bene, ma mi dispiace di essere stato stupido"

Sono vigile nel buio, apatico nella luce

Indosso le mie palpebre di piombo finché non mi riposi un po'

E io urlo ma nessuno mi sente, non sono come loro

Che io sia arrabbiato con il Dio sordo, maledico gli dei

Non mi interessa se abbiamo ferite aperte

Ecco perché sto aspettando che la signora venga a cucirmeli

E ho finito per voler far parte della bugia

Che poi posso sperare che sia almeno buono

E mi sento come se foste tutti coinvolti

È solo che non possiamo essere tutti ricchi ladri

Sì, è un dolore vedere il mondo attraverso i miei occhi

E chino gli occhi, per non svegliarli

Che ho gli occhi aperti, ma ho anche l'insonnia

Che, una volta svegliato, non riesci più a dormire, te lo dico io!

Non riesco a dormire la notte, ho l'insonnia

Colgo l'alba, inventando teorie

E non posso chiudere gli occhi

Sento la vista di un uomo invisibile

Mi chiedo chi sia

Non riesco a dormire la notte, ho l'insonnia

Colgo l'alba, inventando teorie

E non posso chiudere gli occhi

Sento la vista di un uomo invisibile

Mi chiedo chi sia

Ci sono dei gabor che puzzavano come me?

O falsi predicatori che dicono sciocchezze

O gli insegnanti a scuola che mentono ai bambini?

Spero un giorno di saperlo