Dorul - Guz, Andra, Puya

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Simt sângele de român, îmi curge în vene

Văd în lemn cioplite atâtea semne

În priveliștea de pe Caraiman

Parcă-l văd pe Mihai Viteazul călare pe un cal

Îl simt când ies din București, e în lutul din casele bătrânești, în povești

E în focul din cuptor, e în vinul de pe masă, vorbele din folclor

Îmbrăcăți la costume, își numără RON-îi, dar noi știm: de la țară vin și domnii

Sunt cel mai român dintre pământeni, sunt că acasă între maramureșeni

Vesel lângă olteni, liniștit cu ardeleni, puțîn amețit când mai stau cu

moldoveni

Drace, da-ne pace, știi ca, orice-ar fi, sângele apă nu se face!

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Probabil casă părintească nu se vinde, nu, cel mai bine o-ngrijesti doar tu

Avea nevoie de mine, mă simțeam atras, doar cu ai mei mă simțeam acasă

Mereu părea mai bine-acolo unde nu-s, probabil e mai bine

Poate de aia s-au dus

E o drama, simt cum mă strigă mama sau mama mamei sau mama lu mama lu mama

Și amintirile s-au ascuns pe raftul prăfuit de sus

Când alergam desculți și eram mult mai mulți și n-aveam nicio teamă

Și doar in nopțile pustii, când lacrimă se scurge

Dorul, dorul fuge, nimeni nu-l ajunge, nu!

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Dorul fuge, fuge, nimeni nu-l ajunge

Dorul zboară, lasă inima amară

Oriunde vor merge pașii mei, sufletul îmi este plin de ei

Dorul asta nu mă lasă, nu mă lasă

Același cuvânt și-același gând mă leagă mereu de-acest pământ

Cel mai frumos loc e-acasă, e acasă!

Dorul, dorul, dorul…

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Sento il sangue di un rumeno, mi scorre nelle vene

Vedo tanti segni scolpiti nel legno

Dal punto di vista di Caraiman

È come se vedessi Mihai Viteazul a cavallo

Lo sento quando lascio Bucarest, è nell'argilla delle vecchie case, nelle storie

È nel fuoco del forno, è nel vino in tavola, nelle parole del folklore

Vestiti in completo, contano il loro RON, ma si sa: anche i signori vengono dalla campagna

Sono il più rumeno dei terrestri, sono a casa tra la gente di Maramureș

Allegro vicino all'Oltenia, calmo con i Transilvani, un po' stordito quando sono ancora con

moldavo

Dannazione, dacci la pace, sai, qualunque essa sia, il sangue non è fatto d'acqua!

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Probabilmente la casa dei genitori non è in vendita, no, è meglio che te ne occupi tu stesso

Aveva bisogno di me, mi sentivo attratta, mi sentivo a casa solo con la mia famiglia

Sembrava sempre meglio - dove non lo sono, probabilmente è meglio

Forse è per questo che se ne sono andati

È un dramma, sento la madre di mia madre che mi chiama o la madre di mia madre

E i ricordi erano nascosti sullo scaffale polveroso sopra

Quando correvamo scalzi ed eravamo molti di più e non avevo paura

E solo nelle notti deserte, quando scorrono le lacrime

Il desiderio, il desiderio fugge, nessuno lo raggiunge, no!

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Il desiderio fugge, fugge, nessuno lo raggiunge

Il desiderio vola, lascia il cuore amaro

Ovunque vadano i miei passi, la mia anima ne è piena

Questo desiderio non mi lascia, non mi lascia

La stessa parola e lo stesso pensiero mi lega sempre a questa terra

Il posto più bello è casa, è casa!

Desiderio, desiderio, desiderio...