Arborele Lumii - Negură Bunget

Cînd zo­rile se varsă

În față-mi se întinde zarea

Un fir de cer văzduhul

Un soi de nor mi-e starea

Soarele-i spin, spinu-i des­tin

Sădesc un pom, din ram de soare rodi­toare

Soare sur mă lu­minează

Soare sec mă-ngălbenește

Lume ne­lu­mită, de dor pusti­ită

Nor de dor în om de pom

Cer mis­ter, mis­ter din ochi de cer

Ce prin pământ se cern

Văile și apele, munții și pădurile

Mis­ter de-adînc de cer

Din cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară

Și în pămînt, trei cren­gi se-mpămînte­nesc

Și atun­ci… ce-a fost

Din cer mândru, lu­cios

Om mare, vânjos

Ar­bore întors pe dos

Din firul lu­minii prins-a rădăcină

Om și ar­bore ales, pe-o cădere lină

Semne, tălmăciri, s-aprind de înțeles

Foc de rouă, ful­ger din spini

Cu limbă de moarte

Pe-o culme de nor

Înarborat mă-ntorc

Și Om, și Pom

Quando spunta l'alba

L'orizzonte si allunga davanti a me

Un filo di cielo l'aria

Il mio tipo di nuvola è la mia condizione

Il sole lo fa girare, fa girare il suo destino

Pianto un albero, da un ramo fecondo del sole

Il sole grigio mi illumina

Il sole secco mi ingiallisce

Mondo disabitato, deserto di brama

Nuvola di desiderio nell'uomo albero

Mistero, mistero dagli occhi del cielo

Ciò che setaccia attraverso la terra

Valli e acque, montagne e foreste

Profondo mistero del cielo

Dal cielo, tre radici salgono dalle nuvole, scendono

E per terra sono sepolti tre rami

E poi... cos'era

Dal cielo orgoglioso e splendente

Uomo grosso e goffo

Albero capovolto

Dal filo di luce ha messo radici

L'uomo e l'albero scelto, in una caduta regolare

Segni, interpretazioni, vengono alla luce

Fuoco di rugiada, fulmini di spine

Con una lingua morta

In cima a una nuvola

Torno con un albero

E l'uomo, e Pom