Hora Soarelui - Negură Bunget

Un pas adînc, cerul deschide

Și-n hăul de dedesubt

M-arunc, și soarele mă prinde

Cum munții se răsun', şoimii se adun'

Codrii se trezesc, frunzele șoptesc

Oasele trosnesc, stelele sclipesc, și în cale se opresc, măi!

Na mesa de doi lai munți

Împlini de arbori fără frunzi

Între pietre nearse de soare

În lemne neroditoare

Lângă tăul fără fund

Cu toiag despic cărare

Ce mă poartă-n hău de naltă zare

Țes soarele-n cămașă, în ață fermecată

Chibzuită și trufașă, cu gând drept legată

Ieși soare din soare

Ieși soare spurcat, ieși soare necurat

Și cu mândră soră lună

Leagă cunună, cunună legată

De horă și soare, din cer până în zare

De dincolo dă cer

Dinapoi de lună

Din afar' de soare

Dintr-odată am făcut

Înc-o lume nouă

Din nimic!

Un passo profondo, il cielo si apre

E nell'abisso sottostante

Mi lancio e il sole mi prende

Come risuonano le montagne, si radunano i falchi

I boschi si svegliano, le foglie sussurrano

Le ossa si spezzano, le stelle brillano e lungo la strada si fermano, oh!

Non c'è un tavolo per due montagne

Pieno di alberi senza foglie

Tra pietre incombuste del sole

In legno sterile

Accanto al pozzo senza fondo

Con lo staff ho diviso il percorso

Ciò che mi porta nell'abisso dell'alta visione

Intreccio il sole nella mia camicia, in un filo magico

Premuroso e arrogante, con una mente giusta

Esci dal sole

Sole sporco che esce, sole impuro che esce

E con l'orgogliosa sorella luna

Lega una corona, lega una corona

Dal coro e dal sole, dal cielo all'orizzonte

Dall'aldilà dà il cielo

Torna nel mese

Fuori il sole

All'improvviso l'ho fatto

Un altro nuovo mondo

Dal niente!