De Piatra - Negură Bunget

În gol mă vîntur nimicniciei

Fără însemnare se sorb prăvale…

Vînturat ce-n zări se stinge

Fără cruțare

Tot ce-i dor și încleștare

Un șir foit se răsfoiește

Un ghem de vise încolțește

Tărîm străvechi răscolit de miraje

Unde clipele-mi pier

Cînd mijlocu-mi se cască-n zare

…și înăuntru-mi se golește

Despletit de sfori de fel

Ce viscolesc nemărginirea

Golitoarea ce senină mușcă

Soarbe seva ce-a scăzut în vine

Uscat vînt crapă cerul… gurii

Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă

Despletește… mărunțit…

Grăbit, către nimic răsfirat…

Încetinit se mistuie, dogorind de jale

În nimicnicia ne-nsuflețitoare

Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse

Ce-ntoarce necuprinsul și-i reda suflarea

Înmulțit și preamărit

Înălțat în pîntec scapără scîntei…

Mănunchi măiestrit și dibăcit de-nroșire

Glorie, ce-n om își găsește firea

Invano mi sfogo nel nulla

I negozi sorseggiano senza una nota...

Il vento sta svanendo in lontananza

Nessuna pietà

Tutto ciò che gli manca è stringere

Una fila di foglie sta sfogliando

Un mucchio di sogni sta germogliando

Antica terra devastata dai miraggi

Dove periscono i miei momenti

Quando il mio centrocampista sbadiglia in lontananza

… E dentro si svuota

Non tessuto da fili di ogni tipo

Che sfocatura dell'infinito

I morsi più vuoti e sereni

Sorseggia il succo che gli è caduto nelle vene

Il vento secco squarcia il cielo... la bocca

Ciò che sputa fiamme di fuoco nel buio

Scartare... tagliuzzato...

Sbrigati, per niente sparso...

Lentamente brucia, bruciando di dolore

Nel nulla inanimato

L'Acquario in forma versa stelle calde

Che l'incomprensibile gira e gli restituisce il respiro

Moltiplicato e glorificato

Cresciuta nel ventre sfugge la scintilla...

Maestoso e abile fascio di rossori

Gloria, ciò che un uomo trova la sua natura