Dedesuptul - Negură Bunget

În sânul venelor pământului

Cad în hăul de sub care

Foc ascuns sub încuietoare;

Foc viu, mereu nestins

Străpunge trupul chinului

Arzând Gemma tăinuită

Țintuind în vârf de spadă

Să despartă despărțitul

Să înnoade înnăditul

În ochi de ape subterane

Picurând sclipirea

Rostogolesc cristale

Din roua lacrimilor ascunse

Cap, vas cu gânduri neînsemnate

În clocot prinde să se spargă

Și împrăștie înflăcărate

Scântei de-nsuflețire amară

Din sudoarea frunții lor

Întru schimbare să se ivească

Strop de apa cristalină…

Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă

De făptură pamântească

Deasupra adâncului în nechemare

Duh purtat peste înflăcărate

Ape întunecate

Să se coboare și să-nconjoare

În chip neobișnuit pe om

Cât mai adânc crestând

Până-n lipsa de înfățișare

Nelle vene della terra

Cado nell'abisso sotto il quale

Fuoco nascosto sotto la serratura;

Fuoco vivo, sempre acceso

Trafigge il corpo del tormento

Gemma in fiamme in segreto

Mirando alla punta della spada

Per separare i separati

Stringere il nodo

Agli occhi delle acque sotterranee

Far cadere lo scintillio

Cristalli rostogoleschi

Dalla rugiada di lacrime nascoste

Testa, nave dai pensieri insignificanti

In ebollizione inizia a rompersi

E disperdi infuocato

Scintille amare di amarezza

Dal sudore della loro fronte

Per far emergere il cambiamento

Acqua cristallina…

Che il maestro, il cristallo nell'acqua, ritorni

Creatura terrena

Sopra il profondo nell'indesiderato

Lo spirito ha trasportato le fiamme

Acque scure

Scendi e vai in giro

Insolitamente umano

Crescendo più in profondità

Fino alla mancanza di apparenza